O’ POET’ NAPULITAN’*

 

Si so’ nu’ poeta… ca’ scriv’ int’a’ sta’ lingua

Ma chell che’ parlata…. P’che’ p’ me’.. E’ chiu’ innata

P’che’… e’ sentiment’… che’ animano stu’ cor’

S’esprimen’ cu’ sta’ lingua… ca’ cert’ e’ chiu’ immediata

 

Ricuordt’… che  e’ o’ vero… ca’ val’ solament’

A sincerta’ ca’ sient’… re’ sentiment’  ro’ o’ cor

Nun mporta’ comm’ e’ dic’… o’ e’ fai sape’ po’ a l’at’

Bast che’ fai capi’… po’ ven’ o’  risultat’

 

E’ metter’  per’ iscritto… chell ca’ sient’ int’ o’ cor’

Cu’ l’armonia… ca’ rim’ …t’ fa’ s’ nti’ int’ e’ vers’

E’ ca’ licenz’… ca’ chest’… t’ permatt’ ro’ fa’

Val’ gia’ a’ pen’ e scriverl’… p’ che’ t’ f’ arricriea’

 

E’ chill ca’ po’ e’ sent’… e’ sent’ rint’ o’ cor’

Gli piac’ o’ sentiment’… ca’ fa’ rir’ c’ammor’

Gli piac’ po’ talment’ …che’ vo’… po’… risenti’

E’ sent’… e’ che’ risent’… gl’ piac’ semp’ e’ chiu’

 

E’ val’ a’ pen’ e’ scriver’… e scriver’ sti’ vers’

O’ risultat’ e’ buon’… t’ port’ l’allegria

E serv’ assai a sta’ vita’ …ca’ vo’ sol’ campa’

Riuscenn’ a t’ fa’ rirr’… cu’ sta’ sincerita’.  

 

*SCRITTA GENNAIO 2003